Singur, fericit?

Nu este om făr' vreo poveste vastă
Căci fiecare dăm o luptă doar a noastră,
Și din afară povestea pare prea ciudată,
Și cui îi pasă de inima ce-a 'ndurerată?

Ești bun doar atât: cât poți să fii util.
Și dacă poți să pleci și capul, tot umil.
Și cine oare întinde-ți-va o mână
Măcar să-ncerce să te scoată din ruină?

E oare fericirea doar o alegere și-atât?
Indiferent de cât ai fi de doborât?
Arunci de ce-n singurătate fericit nu ești?
Și doar lângă anume oameni strălucești?

Frumos ar fi să ai bun ajutor în luptă,
Poverile să nu le cari târâș pe burtă,
Căci cât de groaznică situația ar fi,
Când nu ești singur ai forța de-a trăi.