Să nu lași ochii tăi să plângă!

Să nu lași ochii tăi să plângă de grozăvia ăstei lumi,
Nici sufletul să se încline în fața cetei de nebuni!
Ca un copil să vezi tot timpul doar frumusețea cea din flori,
Minunea clipelor frumoase să te mângâie chiar din zori.

Să nu mai plângă ochii tăi din lipsa lor de omenie,
Și-n suflet să aduni mereu doar clipele de bucurie!
Să nu uiți niciodată faptul că binele va câștiga mereu,
Că tot ce este-n lumea asta: e darul de la Dumnezeu.

Să nu lași ochii tăi să plângă, și totuși de o faci cumva,
Ai grijă,  ca întotdeauna să aibă cine-ți șterge lacrima.
Golește sufletul de suferință și în ocean arunc-o toată!
Și speră doar în viitor: la ziua aceea minunată!

Să nu lași sufletul să plângă, sau de o faci: fa-o puțin!
Să nu cumva să ți se umple frumosu-ți suflet de venin!