Un borcan mare cu gem
Și o cană de compot
Stau pe masa mea de lemn
Privind spre aeroport.
Și se zgâltaie odaia
De un veșnic tremurat
Ca pe vremea lui mamaia
Când mergea la treierat.
Și au tot trecut de-atunci
Zeci și mii de avioane:
Au pus casa pe butuci
Dar se ține în obloane.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu