Și plouă sufletul

Și plouă câteodată cu lacrimi din ochii noștri triști,
Și ne prefacem că ni-i bine ca niște buni artiști.
Dar plouă câteodată afară cu găleata
În ton cu-al nostru suflet, și vrea să spună gata!
Și cerul cu noi plânge simțind durerea noastră
Și vrea să ne tot spună: 'ntr-o zi vom fi ferice acasă!

Gând și atât

Cum Soarele pe cer străluce'
și-a lui căldură o aduce,
Așa și viața aș vre' să fie:
într-o deplină armonie!

Cum ploaie face să rodească,
pământul tot să înflorească,
Așa aș vrea de s-ar putea,
în suflet să am liniștea.