Și visul mă poartă

Și visul mă poartă mereu
Departe de ușile-ncuiate,
În clipe de bine sau rău,
Departe de 'nopți' poluate.

Și nu îmi mai pasă nicicum
De viața-i așa neplăcută.
Eu am visul meu de acum
Cu drogul din el ce m-ajută.

Realitatea din oglindă

În lumea de oglinzi pictate
Pe interese structurate,
Atâtea tragedii nespuse
În poezii și cântece ascunse.

E Babilon în târgul mare,
Și un potop de informare,
Senzații și emoții controlate,
Aparent nevinovat manipulate.

Ca-ntr-o oglinda mereu mată
Vedem realitatea alterată.
Ne amăgim însă că înțelegem
Și că destinul noi l-alegem.

Lumea asta strâmbă!

Cum lumea asta strâmbă s-o înțeleg,
Din haosul dulce-amar ce oare să aleg?
Când Nimicul este cel mai important,
Iar Adevărul de minciună-i strâns legat.

În multe zâmbete pe care le-ai văzut,
Ascuns zac suflete pierdute în trecut,
În gesturi blânde, pline de compasiune,
Adesea sunt intenții ... cu altă rațiune.

Promisiuni deșarte: prietenii pe viață;
Ochii ce nu se văd sunt scufundați în ceață.
Și legături de sânge: surori sau frați "vegani",
Iubirea are frână: căci totu-i pân' la bani.

Să ai încredere în cineva mai mult decât în tine:
Curată nebunie pare pentru aproape chiar oricine.
Făcând ce e corect vei avea false reclamații
Când alții își bat joc și tot ei sunt apreciații.

Trăiește frumos!

Aș vrea să știi și să-nțelegi că viața nu este doar miere,
Și niciodat' nu vei primi mai mult decât vei îndrăzni a cere.

Sunt câteodată zile așa triste și-așa de trist e al tău suflet,
Dar sunt și zile când vibrează întreaga-ți ființă într-un cântec.

Dar timpul zboară și îmbătrânim cu fiecare zi ce trece,
Și-n toamna vieții vom fi cu toți o simplă amintire rece.

Trăiește-ți viața ta cu bucurie cât mai frumos și mai decent,
Visează cât mai sus, dar nu uita să mai trăiești și în prezent.