duminică, 9 decembrie 2018

Reguli aiurea

Tâmpite reguli, prea de fier
Ascunse într-un vast mister,
Îngenunchindu-i pas cu pas
Pe toți aflați în vreun impas.

Doar mintea limpede mai poate,
Printre minciuni amestecate,
Să vadă drept fără umbrire,
De mult ascuna ei menire.

marți, 6 noiembrie 2018

Tristețea tomnii

Ce tris e clovnul sub a lui mască!
Și frunzele ce cad părăsind pomii,
Nici caii nu mai vor deloc sa pască,
Șoptind numai tristețea tomnii.

Ca visele ce mor după o vreme
Lăsându-și locul lor la alte vise,
Natura ce suspină și tot geme,
Tristetea tomnii nepătrunse.

Ca sufletul ce plange pe ascuns,
Și își mascheaza plânsetul cu zâmbet,
Omogiul roadele în față ne e pus,
Tristețea tomnii ascunsă e in foșnet.

Și ca o parodie a ironiei vieții
Copacii frunzele incep să le iubească,
Însă e prea târziu să mai ia lecții,
Tristețea tomnii incep acum sa o cunoască.

joi, 11 octombrie 2018

Totul are sfârșit

Și totul moare, nimic nu ține veșnic.
Nici casele, nici pomii și nici vara.
Și orice-am face rămâne după noi: nimic.
Fiindcă încet, încet, se lasă seara.

Din dimineața noastră maiestoasă,
Cu speranțe, vise, ceva planuri pentru drum,
Ramane doar o amintire luminoasă,
Ce poate somnul să ne-aline, oarecum.

Și ce-am făcut, făcut rămâne,
Să dăm restart nu se mai poate.
Iar într-o zi, cu scârțâit de frâne,
Ne luam la revedere de la toate.


luni, 1 octombrie 2018

Mă regăsesc iar

Mă regăsesc iar și iar de-atâtea ori:
Oftând și suspinând de-al meu eșec.
Mi-e dor de-aleile 'nbrăcate-n flori,
Și câteodată .... și de un vin sec.

Cu cât iluzia e mai frumoasă,
Cu-atât dezamăgirea e mai mare.
Dar ținând cont că iarna e geroasă:
Nu poate fi mereu ca vara Soare.

Și chiar și-așa, mai sunt și zile
Când bucurii apar in ochii mici,
Și pași merg poate chiar mii de mile,
Dar sufletul va mereu, mereu aici.

miercuri, 4 iulie 2018

În viață avem

În viață avem și bune dar și rele multe,
Și câteodată durerile sunt ca un munte.
Multe dureri ce ne zdrobesc ființa,
Dar nu-i nimic mai dureros ca neputința.

Durere de vreo boală, tăietură, lovitură,
Durerea sufletească însă-i cea mai dură:
Eșecul, pierderea, dezamăgirea, umilința,
Și-n vârful piramidei de dureri e neputința.

Și în zadar mă mint că-n viitor va fi bine,
Și mereu vise făuresc pentru acel mâine.
Când neputința-n suflet acele-și împinge,
Speranței încet și sigur lumina i se stinge.

joi, 21 iunie 2018

O lume infinită

O lume infinită unde orice este posibil,
O lume zbuciumată, cu așa de mult penibil!
O lume mult prea mare și prea amestecată,
Iar eu un pui de om în rătăcirea-mi complicată.

O lume crudă și uneori uluitor de rece,
O lume a cărei urme cu timpul se va șterge!
O lume-n care unii nu își găsesc menirea,
Iar alții în zadar așteaptă ani la rând iubirea.

O lume ca o școală cu prea mulți repetenți,
O lume cu un podium și prea mulți pretendenți.
O lume ce ar putea fi incredibil de frumoasă,
Însă lipsește ingredientul magic de pe masă.

joi, 31 mai 2018

Când ești așa de trist

Când ești așa de trist și sufletul îți plânge,
Când nu mai poți visa și inima-ți se strânge,
Când "bună dimineața" este o vorbă seacă,
Căci tot ce-ai vrea acum: trecutul să se șteargă!

Când nopțile sunt albe și somnul rău te doare,
Când tot ce ai visat ascuns e-n depărtare,
Când nu mai ți-e nici foame, nici sete nu-ți mai este:
Realizezi că tu trăiești o tragică poveste.

Când albul și-a pierdut albeața și negrul biruiește,
Când până și parfumul florilor te înnebunește,
Când muzica frumoasă e zgomot pentru tine azi,
Te-ntrebi cu groază dacă mai jos de-atât tu poți să cazi?