Cărări în viață

Când ești prizonier, captiv, tot ce-ți dorești e libertatea.
Când ești disprețuit vrei să-ți recapeți demnitatea.
Când ești bolnav realizezi ce importantă-i sănătatea.
Însă în toată viața ta, întotdeauna, îți vei dori iubirea.
E singura ce-ți poate împlini menirea.

Când lanțurile grele transformă-n agonie supărarea,
Și când uiți visul și nu mai poți să ții cărarea,
Când ochii tăi nu mai zăresc în depărtare zarea,
Și orice-ai face străină e de tine alinarea,
Aș vrea să știi că viața nu e pentru nimeni roză,
Chiar dacă mulți sunt foarte fericiți în poză.

O viață se clădește pas cu pas, și nu-i ușor,
Dar orice pas ai face gândește-te la viitor!
E-a ta poveste, tu ești al vieții tale scriitor,
Iar de te-mpiedici, nu-i o rușine să ceri un ajutor.
Că știi și tu, într-un final vom fi o simplă amintire,
Dar pan' atunci frumoasă-i calea dacă e iubire.