Steaua mea

E-un haos ce ne leagă, un gând ce ne animă,
Un tremur ce-nfioară, și-un suflet ce suspină.
Atâta depărtare și râuri nesfârșite de-ndoială,
Printre atâtea zeci icoane pângărite-n smoală,
Și-o ceață atât de densă pe drumul aspru cu robie,
Căci vreau, și aștept să te-ntâlnesc de-o veșnicie.

Să-nlăturăm pustiul și golul ce ne seacă,
Să ne-nhămăm cu jugul și lanțul ce ne leagă,
Să alergăm aiurea și zmeie să-nălțăm către zenit,
Clepsidra unei clipe să-o imprimăm în infinit.
Doar noi, nimeni nu înțelege și nimeni nu concepe,
Dar adevărul e că viața noastră abia' acum incepe.