Printre tot felul de oameni

Și gândul și visul rămân tot la fel
Deși departe e marea.
Și mă-ncurajează un ghiocel
Ce-aduce mereu primăvara.

Dar zmei și balauri apar tot mereu
În negura nopții străine,
Vor să îmi ofere un coșmar ateu
Crezând că li se cuvine.

Titani ridicați din paiețe de paie
Cu ciudate agende,
Împopoțonați în la modă straie
Sunt simple legende.

Ca orice balon care azi e umflat
Și spre cer se ridică,
El mâine va zace în șanț desumflat
Ca rănit de alică.

Eu visu-l mențin chiar de îi utoie
Și așa e firesc,
Căci numai așa speranța-i tot vie
Și pot să trăiesc.

Și să evit prostia, și proștii din lume,
Și sufletul lor urât.
Și pe viitor s-aleg doar suflete bune,
La restul: ignor! și atât.

Compromisuri

Cât ni se mai cuvine, să alergăm prin viață,
Cu Soare sau cu nori, cu ploaia sau cu ceață.
Cu ochii plini de lacrimi și vise alungate,
Ne mai revigorăm cumva cu zâmbete furate.

Și zilnic luăm decizii, unele copiate,
Și-mprumutăm speranțe, le-mprumutăm în rate.
Iar când n-avem de-ales noi facem compromisuri,
Eliberând realul căci nu trăim în visuri.

Să nu facem însă nicicând vreun compromis moral,
Doar cel care încalcă orgoliul nost' banal.
Oh! Era frumos chiar fără, dar viața nu e dreaptă,
Dar cel mai important: conștiința mea curată.

Regretele târzii

Atâtea gânduri și decizii luate prost,
și vise, și vorbe, iluzii și trăire,
Ca'ntr-un final să vezi al vieții cost:
cândva rămânem toți doar o amintire.

Să ridic poduri peste tulburi ape:
pare atât de nobil, dar și ireal,
Și să repar o scară ruptă, fără trape,
o! Cât de imposibil pare visul ideal!

Sunt petice și doar atât, nimic mai mult,
nu se mai poate repara o haină ruptă,
Captiv în neputință că într-un obscur cult,
visând mereu la șansa oportunități ne-avută.

Că într-o grădină plin doar de buruieni,
să caut printre gânduri doar o floare,
Și să-i miros parfumul printr-al zăpezilor troieni,
și acest gând frumos să-l urc până la Soare.

Dezamăgire

În suferinți' se naște viața,
și tot în suferință moare.
Degeaba e frumoasă dimineața
când știi că noaptea iar apare.

Să prinzi întreaga lume într-o clipă,
să vezi chiar dincolo de orice zid,
Să vrei să zbori chiar de ți-e ruptă o aripă,
și să plantezi pe orice câmp arid.

Alegerea de azi e drumul către mâine,
și ce-am ales demult acuma e prezent.
Să fi putut alege doar ce-i bine,
și ce frumos ar fi să fiu mereu atent.