Compromisuri

Cât ni se mai cuvine, să alergăm prin viață,
Cu Soare sau cu nori, cu ploaia sau cu ceață.
Cu ochii plini de lacrimi și vise alungate,
Ne mai revigorăm cumva cu zâmbete furate.

Și zilnic luăm decizii, unele copiate,
Și-mprumutăm speranțe, le-mprumutăm în rate.
Iar când n-avem de-ales noi facem compromisuri,
Eliberând realul căci nu trăim în visuri.

Să nu facem însă nicicând vreun compromis moral,
Doar cel care încalcă orgoliul nost' banal.
Oh! Era frumos chiar fără, dar viața nu e dreaptă,
Dar cel mai important: conștiința mea curată.