Privesc spre cer acolo Soarele-i mereu, chiar dacă norii câteodată îl ascunde.
Iar noaptea știu că sus pe cer sunt stelele ce scânteiază și așa visele mi-aprinde..
Nu ne-am născut doar spre-a muri cândva, nici spre-a trudi o viață-ntreagă fără rost, fără oprire.
Atâtea flori frumoase în calea noastră, de le-am vedea, până n-ajungem o simplă amintire.
Privesc în jurul meu, trecut, prezent. Doamne ce repede trec anii, timpul nu stă pe loc.
Și pentru viitor aș vrea s-aleg în loc de-amarăciune al fericirii foc.
Trăind frumos și luminând în jurul meu cum Soarele pe cer o face zilnic,
Și fiecare clipă chiar și munca grea, istovitoare, să o transform în picnic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu