Viață și gheață

Mi-e groază, că-n jurul nostru-i un munte plin de gheață,
Iar dincolo de el e țara fericirii, unde mereu e dimineață.
Și acea țară e în visul nostru dintotdeauna, de-o viață,
Mirific teritoriu, unde e prospețime și verdeață.
Căci viața nu ar trebui să ne ofere doar dulceață,
Însă măcar acolo, un strop de fericire, nu doar greață.
Și într-o zi, noi vom păși încrezători prin deasa ceață,
Și vom escalada acest gigantic munte plin de gheață,
Măcar în toamna existenței, să-avem și noi o viață.