Să trăiesc ca un artist

În clipa grea, când sufletul e-atât de trist,
gasesc putere să privesc ca un artist.
Să conturez o capodoperă de artă minunată,
inveşmântată în culori, ca altădată.

Din vise și iluzii castele-n minte am tot clădit,
au pervertit frumosul, realitatea a murit.
Și-ncerc să șterg minciuna iluziei amare,
și să gasesc în Adevăr o oază de culoare.

Afară-i frig, dar sigur intr-o zi va fi și Soare,
și voi pleca cu fruntea sus, la o plimbare.
Și adierea vântului fața-mi va mângâia,
și Soare, și verdeață, mereu pe calea mea.

Căci drumul pietruit e mai frumos ca cel de-asfalt,
şi'ntr-o colibă poate fi mai cald ca'ntr-un palat.
Și sigur intr-o zi, chiar de nu vrem, cu toții vom muri,
Dar pân-atunci, oh! E-o artă 'filozofia' de-a trăi.