Atâtea gânduri și decizii luate prost,
și vise, și vorbe, iluzii și trăire,
Ca'ntr-un final să vezi al vieții cost:
cândva rămânem toți doar o amintire.
Să ridic poduri peste tulburi ape:
pare atât de nobil, dar și ireal,
Și să repar o scară ruptă, fără trape,
o! Cât de imposibil pare visul ideal!
Sunt petice și doar atât, nimic mai mult,
nu se mai poate repara o haină ruptă,
Captiv în neputință că într-un obscur cult,
visând mereu la șansa oportunități ne-avută.
Că într-o grădină plin doar de buruieni,
să caut printre gânduri doar o floare,
Și să-i miros parfumul printr-al zăpezilor troieni,
și acest gând frumos să-l urc până la Soare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu