Cât de frumoasă ești zăpadă,
cum ascunzi tot sub pătura-ți cea albă
Ca frumusețea poeziei din baladă:
ce-i tristă și cu melodia slabă.
Să ții ascuns sub tine mizeria întreagă,
și s-o distrugi până la primăvară,
Să luminezi apoi ființă bleagă,
să-i dai verdeață multă, nu povara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu