Cât de frumos să putem fi copii din nou,
să ne încânte fulgii mari de nea,
Să căutăm în jurul bradului cate-un cadou,
și să trăim în lumea ce-a de vise, undeva.
Să avem în suflet bucuria de Crăciun,
fără sfială să ne manifestăm gălăgios,
Să fim cât mai cuminți în noaptea de Ajun,
și să privim n-acel "nimic": cadoul prețios.
Păcat că anii trec și zboară fără milă,
și amintirile câteodată prea tare dor,
Să mai fac iarăși castele din argilă!
și-n ele să mă mut cat mai e timp, până nu mor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu