Dureri și bucurii mereu pe-al nostru drum,
amestecate laolaltă cu vise efemere,
Vrem să renaștem iarăși din scrum:
Dar însă: nu toate muștele fac miere!
Șosele multe par a face viața minunată,
nu vrem să credem far' dovezi, că Toma,
Și încercăm prin ego, placerea limitată,
Însă: nu toate drumurile duc la Roma!
Este un timp de veselie și unul de tristețe,
unul să râzi cu poftă, în altul sufletul să plângă,
Poți fi plin de venin, dar și plin de noblețe,
însă e o zicală: nu tot ce zboară se mănâncă!
Poți fi frumos și bun dacă asta alegi să fii,
poți să răspunzi cu rău la rău, bine la bine,
Pentru a trăi frumos în viața ar trebui să știi:
de vrei lumea să schimbi: trebui' să începi cu tine!
Atâtea lucruri ne dorim mereu în astă lume,
multe îs' chiar aiurea, n-ajută chiar deloc,
De-am renunța la ele păstrând pe cele bune:
familia și prietenii: sa-i ai mereu pe primul loc!
Și cand trăind că într-o temniță, fără scăpare,
s-arunci cumva privirea către Dumnezeu!
Căci numai El îți poate da a sufletului alinare:
jumatea' paharului plină tu să o vezi mereu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu