Să vrei și să nu poți
e de apreciat cumva,
Să poți și să nu vrei
i'mai mult decât aiurea.
E un război în orice clipă
si-s victime colaterale,
Poți nărui ușor, în pripă
civilizații colosale.
Un singur fapt ca și un glonț
ce poate să ucidă,
Și trebui' ferecat cu-n mare lanț
în firea cea acidă.
În ochii se vede sufletul curat,
da'n ochii tulburii ce să vezi?
Lumina fulgerului aruncat,
și-un urlet gros, auzul să îl pierzi.
Nevoie mult prea mare e de pace,
și de liniste și-n pic de bucurie,
Dar fericirea într-un colț rănită zace,
și e pe moarte, și sufletu-mi o știe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu