Aș vrea să fie totdeauna vară
iar Soarele să-mi lumineze orice clipă,
Să nu mai vină niciodată seară,
și dimineața să mă poarte pe a ei aripă.
Și Soarele să ofere a lui căldură,
să îmi zâmbească zilnic luminos,
De parcă nicăieri nu ar fi ură,
doar liniște și bucurie: ce frumos!
Să nu mai fie iarnă niciodată:
afară, dar mai ales în suflet.
Să aleg doar ce-a fost bun cândva, odată,
iar restul să rămână doar regret.
Și ca o umbră ce se mișcă după Soare,
încet toată durerea să se micșoreze,
Cum umbra crește, apoi moare,
așa și bucuria durerea să o detroneze.
Dar știu că mai e mult pân' va fi bine,
și am decât o viață de trăit,
Că timpul zboară repede, iar Mâine,
nu este încă de găsit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu