Oricâte vise aș avea,
realitatea vrea să le omoare,
Și dacă aș putea cumva
în vise m-aș muta, pot oare?
Dar e doar vis, sunt lanțuri:
grele ce mă leagă strâns,
Închis ca între large șanțuri,
și podul e de neajuns.
Cu cât sarcasm lovește viața,
și cât cinism ea ne oferă,
Să știi cât de frumoasă-i dimineața,
dar nesfârșita noapte mă disperă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu