Și gândul și visul rămân tot la fel
Deși departe e marea.
Și mă-ncurajează un ghiocel
Ce-aduce mereu primăvara.
Dar zmei și balauri apar tot mereu
În negura nopții străine,
Vor să îmi ofere un coșmar ateu
Crezând că li se cuvine.
Titani ridicați din paiețe de paie
Cu ciudate agende,
Împopoțonați în la modă straie
Sunt simple legende.
Ca orice balon care azi e umflat
Și spre cer se ridică,
El mâine va zace în șanț desumflat
Ca rănit de alică.
Eu visu-l mențin chiar de îi utoie
Și așa e firesc,
Căci numai așa speranța-i tot vie
Și pot să trăiesc.
Și să evit prostia, și proștii din lume,
Și sufletul lor urât.
Și pe viitor s-aleg doar suflete bune,
La restul: ignor! și atât.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu