Și ninge din nou

Și ninge din nou peste coliba noastră,
Și ninge frumos și peste marea albastră,
Și poate într-un fel sub zăpada curată
Toată mizeria lumii va fi îngropată.

Și ninge din nou și-i melancolie,
Și-n suflet tot cântă o melodie,
Speranța-i rănită căci Soare nu e,
În al lumi scenariu de comedie.

Și poate într-o zi, mult prea târziu,
Va ieși dintre nori Soarele auriu,
După atâta coșmar de ger cenușiu,
După atâta durere și atâta pustiu.

Și poate într-o zi în lumea de măști
Urechile surde vor avea toate căști,
Și ochii cei care nu văd dar privesc
Vor vedea într-o zi lumini ce sclipesc.

În lumea de basm de după furtună,
Din zeci cuiburi sparte ușor se adună,
O paradigmă nouă, un nou univers,
Nu doar în vise, nu doar în vers.