A fost odată mai demult, a fost ca o iubire,
Pășeam în razele de foc ca sfinții-n nemurire.
Magică frimitură-n veșnicii de fericire negrăită,
A fost, cândva demult: clepsidra timpului finită.
Frumos a fost, frumos ar fi să fie încă iar și iar,
Rămân însă doar amintiri și visele ce-s în zadar.
Pășim astfel zi după zi fără de strălucire sau averi,
Căci singura comoară e amintirea zilelor de ieri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu