În simfonia naturii curată,
Doar eu și gândurile mele
Cătând în zadar inocența furată.
Și mă las pradă ispitelor mici
Visând frumos la o altă viață,
Când îngerii vin câteodată aici,
Și încălzesc un suflet de gheață.
Și păsări tot cântă și spun că e bine,
Căci cum altfel să pot să mai sper?
Când mana s-o întind..Dar către cine?
Zăbrelele-s groase și sunt și de fier.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu