Când ești așa de trist și sufletul îți plânge,
Când nu mai poți visa și inima-ți se strânge,
Când "bună dimineața" este o vorbă seacă,
Căci tot ce-ai vrea acum: trecutul să se șteargă!
Când nopțile sunt albe și somnul rău te doare,
Când tot ce ai visat ascuns e-n depărtare,
Când nu mai ți-e nici foame, nici sete nu-ți mai este:
Realizezi că tu trăiești o tragică poveste.
Când albul și-a pierdut albeața și negrul biruiește,
Când până și parfumul florilor te înnebunește,
Când muzica frumoasă e zgomot pentru tine azi,
Te-ntrebi cu groază dacă mai jos de-atât tu poți să cazi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu