Frumosul de lângă

Și vântul și marea și pomii vorbesc,
Și lună și stele-n albastru ceresc,
Și păsări în zbor și flori pe câmpie,
Încearcă s-aducă mereu bucurie.

Dar oamenii gri cu inima stâncă
Nu pot înțelege frumusețea de lângă.
Orgolii prea mari și vise deșarte,
De parcă Dolarul fericire împarte.

Și-n atâta goană și luptă acerbă
Pentru a mândriei coroană superbă,
Se calcă-n picioare tot ce e frumos,
Iar cerul privește și-i neputincios.