În lumea asta mult prea complicată
Cu-atâția idoli ridicați de scenă,
Dar și cu-o frumusețe veșnic nesecată,
Pășim încet, cu teamă și cu jenă.
Atâta sărăcie, mizerie și boli vedem în lume,
Atâta suferință, plâns și jale mare,
Dar și câteodată fericire și-o bucurie anume,
Ce face sufletul să uite că îl doare.
De-aș fi o pasăre frumoasă-n zbor
Să văd de sus doar oamenii mergând,
Nicicând să nu simt suferința lor,
Iar ei să mă zărească-n cer zburând.
N-aș mai vedea copii ce plâng după a lor mamă,
Părinți îngenuncheați de boli, poveri și sărăcie,
Tineri ce nu iubesc fiind cuprinși de teamă,
Nici răutatea unor sadici în prag de nebunie.
Dar printre mii de rele buruieni otrăvitoare
Găsim și flori ce răspândesc mireasmă minunată,
Și-atunci prindeam curaj ca-n zi de sărbătoare,
Și mergeam înainte prin lumea tulburată.
Și renunțăm la întrebări și explicații fără sens,
Căci lumea e așa cum e și o vedem zi după zi,
Și chiar de niciodată nu vom avea consens,
Noi și-n puțin gasi-vom bucuria de-a trăi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu