Aș locui în țara fără stress și azi și mâine.
Urechile însă aud și ochii-mi văd prea multe,
Orgolii mari, comploturi, și perspective prea urâte.
Căci lupii întotdeauna se-mbracă la costum,
Dincolo de-a focului căldură mereu fi-va și fum,
Și sub un zâmbet ce pare cald și binevoitor
Poate ascuns fi un caracter urât, devorator.
Degeaba lecții multe-n al altor oameni vieți,
Căci fiecare învăță în ritmul lui, cu pași înceți.
Și-i tare greu să faci mereu ceea ce e corect
Când prețul e prea mare în viitor și în prezent.
Și lângă noi oamenii cu aceleași vechi probleme,
Legați cu aceleași milenare lanțuri și dileme,
Deși răspunsul și rezolvarea-i mult prea simplă
Aleg mereu calea ce-a grea: pistolul pus la tâmplă.
Și tragedie după tragedii dând cu piciorul la ce-i bun
Trăind în fantezii stupide și în iluzii pline de venin,
Neobservând la timp comorile ce ne-nconjoară
Plângând abia când s-au dus, și astfel timpul zboară.
Și ochii văd, atâta egoism și răutate și mândrie,
În prea puțini se mai zărește acea' sfântă omenie.
Și totuși printre mii și mii de buruieni și spini,
Din loc în loc găsim și flori și pomi sublimi,
Și dacă ai norocul să poți să fii de ei înconjurat
Ești fericit, și-i mai frumos decât vreodată ai visat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu