Nu mai pot!!!!!!!!!!!!!

Am uitat să mai trăiesc, să mai fiu vesel,
Mergând pe-atâtea drumuri, doar în paralel.
Când libertatea e dincolo de ușa cea deschisă,
Dar eu nu pot păși, ceva îmi ține inima închisă.

Mormane întregi de gânduri ce tot mă năpădesc,
Plus zeci idei și informații pe care zilnic le citesc,
Nu fac decât confuzie s-aducă în mintea-mi obosită
Și nu mai pot să cred imaginea aceea fericită..

Dezamăgirea ... Parte a vieții mele ... de neînțeles,
Blocând spre viitor din partea-mi orice interes.
Și-s zile cu durere așa de-adâncă și de mare
Încât ajung să cred că moartea e-o binecuvântare.