Ca o mașină abandonată în parcare,
Ca un tricou în șifonier uitat cu anii,
Sau ca o amintire abandonată în uitare,
Așa valoare au toate, chiar și banii.
Poate că azi suntem pe culmi de glorii,
Poate că ne vedem un fel de împărați,
Uitând că toți am fost cândva copii,
Și toți vom fi la rândul nostru secerați.
Ce este viața? Și cine s-o explice poate?
Venim în ea cu greu, străini și goi,
Și tot așa plecăm uitând de tot și toate,
Și doar tăcerea va pluti în veci în noi.
Și mă gândesc la visele-mi create,
La zeci dorințe și cum să le înfăptuiesc:
Greșeală! Nicicând nu voi avea de toate,
Și trebuie să-nvăț doar simplu să trăiesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu