vineri, 2 martie 2018

Melancolie, era odată

Și riftul se mărește, hotarele se-nalță tot mai sus,
Iar sufletul amar disperă, căci viața merge spre apus.
E-atât de trist .. , nimic nu va mai fi la fel,
Și-acum pășim spre nicăieri, fără un gram de țel.
Da poate există viață după moarte,
Iar nu suntem o simplă pagină de carte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu