Drumul vieții noastre

E drumul vieții noastre o necunoscută:
Banală amintire peste veacuri mută,
Troiene de iluzii și vise prea deșarte,
Când azi este aici iar mâine e departe.

Atâtea remușcări ale erorilor făcute,
Apăsătoare nostalgii a vremilor trecute.
Prezentul este aspru și tare-ngreunat,
E bântuit de poza raiului nostru șifonat.

Și poate viitorul ceva nobil să aducă?
Cumva sufletul la fericire să-l conducă?
Să uite de necazul din trecutul profanat,
Și suferința s-o înece-n al abisului palat?

Cu siguranță Da. Însă mai înainte
Să-ncep s-apreciez cele mărunte!
Lucruri ce par prea simple și neincitante,
Care de fapt sunt singurele importante.

Căci drumul vieții se măsoară-n clipe,
Clipe ce se disipă pe a neantului 'aripe.
Dar clipa prețuită: devine a mea comoară,
O armonie sfânta pe imnuri vioară.