Nicicând nu am simțit atâta dor,
dor de frumusețe și lumină.
Și cred că am îmbătrânit și mor
cu inima flămândă și nebună.
Cât aș putea să mai îndur
atât cinism ce viața îmi oferă,
Fugind mereu după un țel prea pur,
dar negăsind, of! Mă disperă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu