Acasă, vreau acasă!

Un loc unde să știi că ești Acasă
Unde se împlinesc visele cu adevărat.
Sublimă fantezie prea contagioasă
 Ce uneori distruge simțul structurat.

Nu este loc de original în planul vieții,
Sunt doar elogii surogatelor pustii,
Dar dacă vrei tot studiind pereții
Cumva uita-vei de peștișorii aurii.

E greu de înțeles când nu-s vocabulare,
Și nici cuvinte îndeajuns prin rime.
Sau când în rătăcite magic formulare
Găsim tezaur - gunoi pentru prostime.

Câteva ziduri chiar nu înseamnă Acasă.
Câteva versuri nu e neapărat o poezie.
Dar te-ai simți în siguranță ca țestoasă
Și n-ai mai investi atâta în prostie.

O inimă în piept și-un suflet invizibil,
Un orologiu strict ce bate la secundă.
Nu-i timp de pauze sau ca să fii sensibil
Căci azi la bursă unii visează să te vândă.

Și-atât de incitant e să poți fi pe podium,
Imaginea-ți: o mască așa frumoasă!
Atâtea like-uri precum un scump parfum,
Și totuși nici asta nu înseamnă Acasă.

Ceva lipsește, iar sufletu' ăsta vechi.
Îl peticim cu ieftin groaznice avatare,
Îi punem căști pentru protecție urechi,
Și-i dăm cu gips din cap până-n picioare.

Dar într-o zi prea mare fi-va nevoia de Acasă.
Și orice luptă nu va mai conta deloc.
Singură vocea caldă, blândă, serioasă:
Va oferi lumină și căldură cu-al ei foc.