Se tot aud triste previziuni,
Să îngrozească sufletul lovit,
De unde de mult pacea a fugit.
Și doar speranța mai poate oferi,
Soluția prin vise aurii.
Prin vis mai cred cumva în viitor,
Căci visele sunt vise și nu dor.
E reconstrucția greu de făcut,
S-ajungi din nou la tot ce ai avut.
Și cine oare-n lumea asta mare
Ar înțelege cât de mult mă doare?
Să zic că tot rău e spre bine!
Așa o fi: safire și rubine.
În loc de liniște și fericire,
La bursă fluctuații în neștire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu