Dovezi pentru credință

A fost odată ca-n povești,
A fost n-o să mai fie,
Ca-n niște vise omenești
O altă istorie.

Degeaba studiezi la greu
Și "tocești" coatele pe net,
Dovezi ascunse tot mereu
Le cauți dar, ești reticent.

Căci mii de falsuri grosolane
Au împânzit ograda ta,
Și-n labirintul cu capcane
Tu rătăcești credința ta.

Străbunul tau ți-a spus odată
Dar vorba lui nu ai crezut,
Deși povestea-i minunată
Și are doar un început.

Acum să crezi tu vorba lui
Îți e din ce în ce mai greu,
Și-n patria cinismului
Vezi să nu te afunzi mai rău!

Citește și pe Lumea Scenă de Parodie: 30 de ani de la Revoluție

Fără baterie la telefon

Nu mai am baterie la mobil
Și netul dispăru subtil.
Ce să mă fac acum făr' telefon?
Doar să privesc pe cer un avion.

Cu smartphone-ul ținut în mână
Ochii holbez spre cer la Lună,
Însă e plină zi, pe cer e Soare,
Iar Luna nu o văd în zare.

Minutele se scurg atât de greu,
Sunt plictisit; ce să fac eu?
Căci fără internet viața-i ciudată
Ce pot să fac în lumea adevărată?

Și deodată mă lovi în cap 'epifanie'
Să folosesc externa baterie!
Și brusc la internet accesul meu
Mă puse iar online ... Și-i bine rău!

Iarna mea congelator pentru săraci

Precum un ceas de mii de ani
Precum săracii fără bani,
Nicicând nu uită să mai vină
Pe la noi iarna cea haină.

În frig afară tremurând în ger
Soarbe grăbit cafea caldă un șomer.
Iar a plecat să caute un job, ceva
Altfel de foame zăpadă va mânca.

Și nu doar el, dar are și copii,
Au și ei vise: că bine le va fi,
De-al lor tătic un job își va găsi,
Și-n cald în casă iarna-i va ocoli.

E frig, natura-i fară viață și e trist,
Precum un cimitir serbând pe anticrist,
Sărmanul se integrează bine în decor
Înfometat, înfrigurat fără vreun viitor.

O mașină și-un cățel

O mașină și-un cățel,
De aș avea și un purcel,
Poate și o floare în grădină,
Și aș mai vrea și o găină.

Este oare aceasta oare
O dorință atât de mare?
Oare Moș Crăciun mai știe
Să îmi facă o bucurie?

Căci eu nu-s calic ca alții,
Nu vreau faima, bogății,
Vreau doar Moș Crăciun să vină
La subraț cu o găină.

Una vie jucăușă
Să cânte noaptea la ușă.
Și de poate Moș Crăciun
Să el vină chiar acum.

O piatră grea de dus în spate

Nu poate piatra să vorbească,
Nici spatele cumva să odihnească,
Când ai greșit și ai decis să duci
O piatră grea cât mii de cruci.

De-ar putea mintea să înțeleagă,
Doar adevăruri clare să aleagă,
Căci nu poți face atâtea într-o zi,
Oricât ai încerca, și vrea și strădui.

Cu spatele-nhămat la multe joburi,
Când ochii văd pe alții doar la jocuri,
Întrebător sufletul tău cârtește:
Tu chiar nu vezi că forță nu mai este?

Nașterea Domnului

Pentru o lume mult prea ocupată,
În alergat după plăceri de-o clipă,
Privind de sus, mereu tot arogantă,
De El doar de Crăciun își amintesc în pripă.

Un prunc ce lumii ca jertfă fost-a oferit,
Într-o sărăcăcioasă iesle acu' 2000 de ani,
Dumnezeirea care a trăit și a muri,
În chip de om: un prunc umil printre țărani.

Și avem sărbătoare mare de Crăciun.
Petreceri, vizite și tradiții și mâncare de ajuns,
Avem colindători ce cântă seara in Ajun,
Și un Moș Crăciun in locul pruncului Iisus.

Reguli aiurea

Tâmpite reguli, prea de fier
Ascunse într-un vast mister,
Îngenunchindu-i pas cu pas
Pe toți aflați în vreun impas.

Doar mintea limpede mai poate,
Printre minciuni amestecate,
Să vadă drept fără umbrire,
De mult ascuna ei menire.