Nu poate piatra să vorbească,
Nici spatele cumva să odihnească,
Când ai greșit și ai decis să duci
O piatră grea cât mii de cruci.
De-ar putea mintea să înțeleagă,
Doar adevăruri clare să aleagă,
Căci nu poți face atâtea într-o zi,
Oricât ai încerca, și vrea și strădui.
Cu spatele-nhămat la multe joburi,
Când ochii văd pe alții doar la jocuri,
Întrebător sufletul tău cârtește:
Tu chiar nu vezi că forță nu mai este?
