În viață avem și bune dar și rele multe,
Și câteodată durerile sunt ca un munte.
Multe dureri ce ne zdrobesc ființa,
Dar nu-i nimic mai dureros ca neputința.
Durere de vreo boală, tăietură, lovitură,
Durerea sufletească însă-i cea mai dură:
Eșecul, pierderea, dezamăgirea, umilința,
Și-n vârful piramidei de dureri e neputința.
Și în zadar mă mint că-n viitor va fi bine,
Și mereu vise făuresc pentru acel mâine.
Când neputința-n suflet acele-și împinge,
Speranței încet și sigur lumina i se stinge.
